Depresia este una dintre tulburările afective (ale dispoziției) definită de o dispoziție tristă în majoritatea timpului, pierderea interesului pentru activități și a energiei. Din păcate, tulburările depresive nu sunt doar specifice persoanelor trecute de o anumită vârstă și cu anumite greutăți în viață, ci pot apărea de la vârste foarte mici, inclusiv la copii de vârstă școlară. De aceea este important ca părinții să poată recunoaște și diferenția tristețea, o emoție normală pe care o trăim cu toții, de depresia copilului, o stare care scade funcționarea și afectează calitatea vieții. În plus, către vârsta adolescenței, riscul de suicid poate fi unul major.

Descrierea depresiei la copii și adolescenți

Depresia la copii și adolescenți poate îmbrăca mai multe forme, în funcție de vârstă. Specific copiilor este prezența iritabilității în loc de acea tristețe evidentă a adultului. Practic, copilul poate deveni, aparent foarte motiv, foarte ușor de supărat și enervat, pare a nu avea chef să facă nimic, orice remarcă sau interacțiune îl deranjează. Acestea pot fi însoțite de o creștere a agresivității, copilul “supărat” răspunzând verbal sau fizic mai accentuat la situații care nu sunt amenințătoare. Lipsa poftei de mâncare și aspectul de oboseală permanentă sunt și ele frecvente.

Adolescentul cu depresie poate părea familiei retras, iritabil, fără chef sau în mod evident trist, plângând mai frecvent și fiind mai ușor de supărat. Perioada adolescenței fiind una mai secretuoasă față de familie, părinții pot să nu observe din start că ceva este în neregulă. În această perioadă, pot apărea gândurile sau actele de auto-vătămare (tăiere cu obiecte ascuțite, ingestie de medicamente) și cele de suicid.

Cauze ale depresiei

Ca și în cazul altor tulburări psihiatrice, cauzele depresiei sunt complexe si incomplet cunoscute. Există numeroase ipoteze, cea mai utilă la momentul actual fiind interacțiunea dintre o predispoziție genetică și factorii de mediu precipitanți. Practic, un copil care are deja membri ai familiei cu depresie, anxietate și alte probleme de sănătate mintală, are din start un risc mai mare. Cu toate acestea, tulburarea se dezvoltă sub influența factorilor de mediu. Mediul de acasă conflictual, ostil sau nesigur, dificultățile socio-economice, evenimentele de viață dificile pot declanșa apariția unui episod depresiv. Alteori, aceasta poate apărea “din senin” și acest lucru se datorează faptului că depresia este, la bază, o tulburare biologică.

Sistemele biologice implicate în depresie sunt complexe și implică în principal neurotransmițători din creier. Acestea sunt substanțele care realizează comunicarea între neuroni și sunt responsabile pentru dispoziție, energie, memorie, atenție, somn și altele. Disfuncția serotoninei la nivelul creierului este mecanismul cel mai bine cunoscut în depresie.

Este foarte important ca părinții și copilul să înțeleagă faptul că depresia nu este “lene”, “încăpățânare” sau alte trăsături ce au de-a face cu caracterul. Sfaturi precum “bucură-te mai mult” nu ajută persoana în suferință, ci doar îi cresc sentimentul de vinovăție că nu pot fi cum și-ar dori.

Simptome și diagnostic în depresia la copii

Diagnosticul de Episod depresiv la copil și adolescent se stabilește de către medicul psihiatru pediatric. Consultația poate fi solicitată de către părinți sau adolescent, dar primele observații despre o dispoziție tristă, timp îndelungat sau o lipsă de “poftă de viață”, pot veni de la medicul de familie sau pediatru, psiholog, profesor sau altcineva din familie.

În cadrul consultației, se efectuează și un istoric familial și personal pentru varii afecțiuni, inclusiv psihiatrice, fiind cunoscut că depresia are o componentă genetică și se poate însoți de alte dificultăți. Pe lângă anamneză, semne, simptome și evaluare fizică, se pune accent pe mediul social, familial și școlar al copilului, evenimentele negative putând fi factori declanșatori. Psihiatrul va întreba întotdeauna despre gânduri negative, comportamente de autovătămare sau intenția de a-și lua viața. Este important pentru părinți să înțeleagă că aceste lucruri, deși înspăimântătoare, trebuie cunoscute și manageriate corespunzător, pentru a evita o tragedie.

Analizele de laborator de rutină și altele mai complexe, în funcție de situație, sunt solicitate pentru a exclude alte probleme de sănătate care pot mima depresia.

Principalele criterii de diagnostic pentru depresia la copii sunt formulate în manualul ICD-10 de clasificare a bolilor și DSM-5, manual specific pentru tulburările psihiatrice și includ:

  • Dispozitiție tristă în majoritatea zilei, mai mult de 2 săptămâni; la copil, dispoziția poate fi predominant iritabilă;
  • Scăderea energiei, oboseală necaracteristic de rapidă;
  • Scăderea interesului pentru activități plăcute;
  • Dificultăți cu menținerea atenției și cu a lua decizii simple
  • Scăderea poftei de mâncare și în greutate
  • Gânduri pesimiste despre viitor, lipsă de speranță
  • Idei de suicid și autovătămare
  • Insomnii

În funcție de datele obținute, odată stabilit diagnosticul de Episod depresiv, se stabilește o severitate, care va decide modalitatea de abordare.

Semne pentru părinți

Episoadele depresive sunt mai comune după vârsta pubertății și părinții pot observa că adolescentul depresiv manifestă unele din următoarele simptome:

  • Adolescentul pare plictisit tot timpul, nu vrea să facă activități care înainte îi plăceau
  • Este retras în cameră, nu comunică nici cu prietenii
  • Pare obosit, fără chef, trist, plânge frecvent
  • Doarme puțin, sau se trezește în mijlocul nopții și nu mai poate adormi
  • Are rezultate mai scăzute la școală decât în perioada anterioară
  • Este brusc iritabil, face acte antisociale (lipsit de la școală, agresivitate)
  • Exprimă idei de inutilitate, are o stimă de sine scăzută
  • Are cicatrici sau răni pe care nu le poate explica

De cele mai multe ori, depresia este o stare izolantă, înspăimântătoare, care vine împreună cu multă vinovație pentru persoana tânără. Părinții trebuie să fie în mod deosebit vigilenți dacă observă comportamente dintre cele menționate și să solicite un consult medical.

Țineți cont că, deși infrecvent, depresia îi poate afecta și pe cei mai mici, de vârstă școlară, care par fără chef, obosiți tot timpul, iritabili, fără poftă de mâncare și plâns frecvent, au dureri inexplicabile – aici, tulburarea poate fi mai “zgomotoasă” și mai ușor pentru părinți să observe că ceva nu este în regulă.

Tratamentul în depresia la copii

Tratamentul tulburarilor depresive depinde de copil și părinți, severitatea episodului (și episoadelor anterioare, dacă au existat). Principalele arme sunt psihoterapia și medicația antidepresivă, care sunt întotdeauna însoțite de consilierea familiei și adaptarea la dificultățile tânărului.

Psihoterapia in depresie, în special tehnicile cognitiv comportamentale și interpersonale, este eficientă de una singură, pentru episoadele ușoare până la medii. În medie, sunt necesare 12-20 ședințe și reevaluarea simptomelor de către psihiatru se face lunar.

În episoadele medii la care nu a funcționat psihoterapia, se recomandă inițierea medicației. În România și în majoritatea lumii, se utilizează inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (SSRI) pentru persoanele tinere. Acestea au profilul de siguranță/ eficiență cel mai optim pentru această categorie de vârstă, însemnând că efectul benefic este mult mai mare decât potențialele efecte adverse. Medicația este prescrisă de către psihiatrul pediatric și se monitorizează frecvent eficiența și siguranța lor. Dacă este util, tratamentul se continuă câteva luni, pentru a evita un nou episod.

În cazurile de depresie la copii sub formă severă, când apar idei de suicid activ sau deja o tentativă, poate fi recomandată spitalizarea, pentru a păzi siguranța vieții. Aceasta se face pe durata minim necesară pentru a începe un tratament eficient și a securiza tânărul.

Evoluție

Din numeroasele studii din ultimele decenii, știm că unele episoade depresive pot “trece de la sine” în 6-9 luni. Totuși, riscul asupra vieții, cât și scăderea calității vieții în această perioadă nu justifică lăsarea lor netratate. În plus, cu cât mai mult trece dintr-un episod netratat, cu atât mai multe șanse sunt ca tânărul să facă un nou episod, cu durată mai lungă. Există și episoade care se prelungesc și cronicizează, durând peste 2 ani, situație numită distimie.  

Tratată, depresia la copii si adolescenti poate însemna un episod unic, mai ales dacă a avut legătură cu un eveniment de viață negativ și nu există istoric familial încărcat. Acesta se poate și repeta de-a lungul vieții, astfel încât este important ca familia să fie conștientă de risc și să se intervină de la primele semne, pentru a preveni un nou episod cu risc de severitate.

 

Resurse suplimentare:

1. Rutter’s Child and Adolescent Psychiatry, 6th edition

2. Manual de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor psihiatrice, DSM 5

3. Clasificarea internațională a maladiilor, ediția 10

4. https://childmind.org/article/treatment-for-depression/

#depresie #depresie copii #depresie adolescenti