Începerea grădiniței sau tranziția către școală sunt etape majore în viața unui copil, în care se va confrunta cu un mediu nou, reguli, adulți și copii noi și poate fi o provocare pentru cel mic. Fiecare etapă are solicitările sale, anxietățile sale – verbalizate sau nu și va fi însoțită de potențiale probleme pentru care părinții trebuie să fie atenți.

În acest articol vom parcurge pregătirea pentru a începe o nouă etapă, primele zile și săptămâni de adaptare la grădiniță sau școală și ce semne este bine să urmărești la copilul tău pentru a surprinde o problemă cât mai rapid.

Pregătirea

Este întotdeauna o idee bună să îți pregătești copilul pentru ceea ce va urma. Fie că urmărești adaptarea la grădiniță sau la școală, începe cu câteva săptămâni înainte de eveniment. Oferă-i toate detaliile și pune accent pe lucrurile pozitive: cum se va juca, poate sunt jucării noi, că va avea parteneri de joacă mai mulți decât în vacanță. Pentru începerea școlii, poți apela și la mândria copilului: cât de mare este, cum va arăta tuturor ce bine știe să citească literele, numere, țină minte cântecele, etc. Nu trebuie să așezi copilul la masă și să discutați jumătate de oră despre asta, ci amintește-i frecvent, pe parcursul vacanței, ce va urma să facă în curând.

Este foarte util să îi arăți clădirea în care va merge, chiar dacă este închisă sau nepopulată, drumul pe care îl veți urma pentru a ajunge acolo. Dacă aveți ocazia să intrați, puteți explora sălile pentru a-i oferi un sentiment de familiaritate odată ce va începe.

Pentru copiii de grădiniță, familiaritatea poate fi menținută aducând o jucărie preferată. La școală, alege din timp, implicând copilul în proces, ghiozdanul, uniforma și alte obiecte de care va avea nevoie.

Primele zile de grădiniță

Este normal ca anxietatea de separare de părinți să apară, mai ales la începerea grădiniței. Copiii, ca și noi toți, folosesc experiențele anterioare pentru a ști ce să facă în situații noi. Dacă vezi că este reticent să se desprindă de tine, amintește-i cum a rămas peste noapte la o rudă apropiată sau cum a stat câteva ore la un loc de joacă și că ați venit după el imediat ce s-a terminat acea perioadă. Este util să îl încurajați să preia o sarcină sau educatorul/ învățătorul să îi propună acest lucru.

Pentru adaptarea la grădiniță, nu există o formulă perfectă sau dovedită științific pentru a te detașa de cel mic. Totul depinde de temperamentul și experiențele anterioare ale copilului, mediul în care este și cadrul didactic care se ocupă de el, așteptările părinților. Majoritatea grădinițelor oferă o perioadă de tranziție, în care părinții pot încă rămâne acolo cu copilul (deși acest lucru nu este reglementat prin lege, ca în cazul creșelor). Dacă ai pregătit copilul pentru ce va urma și îl vezi fugind imediat printre copii, ia-ți la revedere și nu mai sta în această perioadă. Ea este rezervată pentru copiii sensibili sau cu anxietate de separare marcată, altfel, prezența părinților nu aduce beneficii. O educatoare cu experiență va ști să integreze și un copil sensibil, iar acest lucru este important pentru ca cel mic să formeze un atașament stabil cu acea persoană de referință.

Ține cont, însă, că plânsul poate dura săptămâni! Dacă este o oră în prima zi și apoi 15 minute după 4 săptămâni, acest lucru înseamnă progres. Copiilor le ia un timp să se adapteze de la viața de acasă, unde sunt centrul universului lor, la cea de grădiniță, unde sunt unul dintre cei 20 de copii cu un adult în care nu au încă încredere. De aceea este important ca după grădiniță, copilul să capete timp de calitate 1 la 1, cu activități plăcute și povești încurajatoare. Regresul în această perioadă este normal: poți observa că micuțul este mai dependent de tine, te solicită mai des, vrea să fie tratat “ca bebe”.

Ce văd deseori în cabinet, însă, este că părinții sunt mult mai îngrijorați de primele zile și de cât de mult va plânge copilul, decât se întâmplă în realitate. Este important și pentru părinți să își analizeze sentimentele proprii față de plecarea copilului la grădiniță. Deși acceptă la suprafață că “asta trebuie” și “așa e bine”, mulți părinți sunt îngroziți de această etapă și adevărul este că separarea timp de câteva ore pe zi de copil le frânge inima. Această reticență poate fi cu ușurință transmisă copilului, care dintr-o dată țipă și nu vrea să iasă pe ușă dimineața, ducând la un cerc vicios. Modelează încrederea și calmul pe care vrei să le aibă copilul tău, manifestându-le chiar tu.

Primele zile de școală

În primele zile de școală, poți uneori observa că puiul tău nu îți povestește mai nimic, sau vine de la școală foarte încărcat, mai nervos decât îl știai. Dacă nu pare dispus să îți povestească, nu îl presa cu întrebări imediat după ce a ieșit de la școală. Acordă-i timp să își ventileze sentimentele și reflectă ceea ce observi: “văd că ești supărat și te înțeleg; primele zile pot fi mai dificile”. Odată ce este pregătit să vorbiți despre asta, dezvoltați împreună strategii pentru a face față situațiilor dificile. Lăudați întotdeauna abilitatea copilului de a găsi soluții și amintiți-i că aveți încredere în el să se descurce. Acasă trebuie să fie un loc sigur pentru copil să își exprime sau manifeste fricile și frustrările adunate pe parcursul zilei.

Anxietatea este un sentiment care își face simțit prezența deseori în această perioadă de tranziție și face parte din procesul normal de adaptare la școală. La copii, ea se manifestă frecvent și prin simptome fizice, care apar seara dinaintea unei zi de școală sau chiar în dimineața respectivă. Desigur că durerile de burtică, de cap sau starea generală de rău nu trebuie ignorate, este bine să consulți un medic pediatru pentru a evalua starea de sănătate a copilului. Dar dacă acesta v-a dat undă verde și situația persistă după un tipar bine cunoscut, este posibil ca cel mic să manifeste anxietate școlară. Nu se recomandă evitarea școlii în această perioadă, deoarece îi transmitem celui mic că da, într-adevăr, școala este ceva de temut și evitat și îi întărim fricile.

În cazul în care anxietatea școlară persistă sau ajunge la refuz școlar, este utilă o consultație de psihiatrie pediatrică. Cauzele pentru acest comportament pot include tulburarea de anxietate de separare, anxietatea socială, tulburările de învățare, dar și factori externi, precum bullying-ul.

Semne de alarmă pentru părinți

Schimbarea mediului și oferirea de noi provocări intelectuale și sociale pentru copil crează o perioadă mai vulnerabilă, în care se pot dezvolta sau releva anumite probleme emoționale, de învățare sau de comportament. Pentru unii copii, adaptarea la grădiniță sau școală este foarte dificilă. Ia în calcul ce îți povestesc cadrele didactice și ce observi acasă și nu ezita să soliciți o consultație de psihatrie pediatrică dacă observați un tipar care include, timp de câteva săptămâni, oricare dintre următoarele:

  • Manifestă anxietate frecventă sau dureri inexplicabile medical, după un orar,  în timpul săptămânii, care îl împiedică pe copil să meargă la școală sau să își facă prieteni
  • Nu povestește deloc despre colegii de la școală, pare a fi izolat sau marginalizat, plânge mai frecvent – poate sugera un bullying școlar
  • Întârzierea în achiziția limbajului sau dificultăți marcate de pronunție, comparativ cu ceilalți copii de vârstă apropiată
  • Nu are aceleași achiziții, grosier vorbind, comparativ cu alți copii
  • Opoziționism puternic, pentru orice situație, crize de furie frecvente, agresivitate față de alți copii – ar putea fi vorba despre tulburarea de opoziție sfidare
  • Nu poate sta în bancă, se ridică frecvent, pare a fi constant inatent, chiar după o perioadă de adaptare – poate exista suspiciunea de ADHD

Sănătatea emoțională, încrederea în sine și siguranța părinților sunt infinit mai valoroase decât orice notă sau concurs!