Depresia post-natală

Depresia post-natală este o afecțiune de care suferă circa 1 din 9 proaspete mămici. Deși o stare hiper-emoțională, mai sensibilă este normlă în orele și zilele după naștere, depresia post-natală este cu mult mai severă și cu consecințe atât pentru mamă, cât și pentru copil sau familie. În acest articol mă voi concentra pe simptomele de depresie post-natală, efectele asupra sugarului și ce modalități de intervenție există. Este foarte important de menționat că, deși mult mai frecventă la femei, mulți bărbați pot la rândul lor suferi de un episod depresiv după venirea pe lume a unui copil.

Depresie post-natală sau baby blues?

Mămicile care au avut nenorocul să treacă printr-un episod de depresie post-partum știu că și ele și cei din jur le zic: este normal să fii mai emoțională, hormonii sunt de vină, va trece în curând. Starea aceasta de sensibilitate crescută se numește de fapt blues post-partum sau baby blues și trece într-adevăr în câteva zile, iar intensitatea simptomelor nu este atât de severă. Este important, așadar, să diferențiem între o stare obișnuită și tranzitorie și un episod depresiv.

Depresia post-partum se caracterizează prin:

• Dispoziție tristă, foarte fluctuantă sau iritabilă
• Plâns frecvent
• Anxietate (stress și griji) excesivă
• Senzație de lipsă de speranță, de a fi copleșită
• Senzație de vinovăție
• Energie și motivație foarte scăzute
• Gânduri negre de autovătămare, suicid sau de a face rău bebelușului
• Dificultăți majore de concentrare și memorie
• Probleme majore de somn
• Scăderea interesului pentru activiăți sau a plăcerii
• Lipsă de interes pentru sugar, lipsa conectării emoționale sau senzația că este al altcuiva

Durata simptomelor este de minimum 2 săptămâni și pot apărea oricând în primul an după nașterea copilului. Depresia post-partum afectează calitatea vieții și abilitatea proaspetei mămici de a funcționa în rolurile importante ale vieții sale.

Pe de altă parte, baby blues este o stare tranzitorie de tristețe sau sensibilitate emoțională, cu durata între ore și zile, maxim 2 săptămâni. Poate include și unele simptome mai tipice pentru depresie, cum ar fi dificultățile de concentrare și problemele de energie, somn și senzația de copleșire, dar nu de aceeași intensitate. Deși este o perioadă dificilă, nu influențează major funcționarea proaspetei mămici și implicarea familiei de obicei atenuează simptomele.

Atenție! Este posibil ca proaspăta mămică să nu observe aceste simptome la sine, să le ascundă sau să le considere “rușinoase”, depresia venind cu foarte multă vinovație. Din acest motiv, vă încurajez ca oricine sunteți pentru o proaspătă mămică – partener, părinte, frate sau soră, prieten, să vă interesați de starea ei emoțională și să luați în serios orice vă relatează în acest sens.

Cauzele depresiei post-partum

Depresia post-partum pare a fi declanșată de modificările hormonale asociate cu nașterea. Modificarea bruscă a raportului estrogen-progesteron, cât și a hormonilor tiroidieni, poate precipita o stare depresivă. Totuși, explicația nu este atât de simplă, deoarece în acest caz, toate femeile ar suferi un episod depresiv după naștere. Alți factori de risc includ:

• Episoade depresive, tulburăi anxioase, alte afecțiuni psihiatrice în trecut
• Istoric familial de depresie sau tulburare afectivă bipolară
• Naștere traumatică
• Complicații medicale ale nou-născutului
• Relație de cuplu instabilă, nesatisfăcătoare sau abuzivă
• Dificultăți financiare sau sociale

Efectul depresiei materne asupra copilului

Ca și psihiatru de copii, din anamneză nu lipsește niciodată întrebarea "ați suferit de depresie post-natală?", mai ales când în cabinet este un copil sub 10 ani. Un mare motiv pentru care depresia post-natală trebuie identificată și tratată la timp este că are consecințe atât asupra mamei, cât și asupra copilului. Așa cum am discutat în articolul Atașamentul și teoria atașamentului, primii ani din viața unui copil sunt foarte importanți pentru dezvoltarea sa emoțională.

O mamă cu depresie poate fi retrasă, neresponsivă sau furioasă, nefiind capabilă să răspundă adecvat la nevoile fizice sau emoționale ale propriului copil. Consecințele pot fi dificultăți de reglare în ceea ce privește tiparele de comportament și emoționale ale copilului.

Concret, sugarul unei mame care suferă de depresie post-natală poate prezenta:

• Dificultăți privind somnul și stabilirea unui ritm somn-veghe
• Plâns excesiv, fără o cauză evidentă
• Este dificil de consolat
• Este pasiv, retras, nu pare curios sau jucăuș

Implicațiile pe termen lung par a fi importante pentru episoadele de depresie severe sau de lungă durată: atașament nesigur sau dezorganizat, intârzieri cognitive sau de limbaj, tulburări de comportament sau emoționale mai târziu în viață.

Din păcate, toate aceste manifestări ale copilului pot potența dificultățile emoționale ale mamei, făcând parenting-ul și mai dificil. Este esențial de reținut că nu este vina mamei, depresia post-natală nu este o alegere, ci o suferință cu care multe persoane se luptă din greu, uneori în tăcere. Ieșirea din acest cerc vicios se face cu o rețea bună de suport – familie, prieteni și ajutor de specialitate.

Tratamentul depresiei post-partum

Pentru a reduce riscurile atât pentru mamă, cât și pentru copil, este importantă identificarea și tratamentul precoce al depresiei.

Voi menționa din nou cât este de important ca familia – partenerul, părinții, familia extinsă și/ sau prietenii să intervină cât mai rapid și să preia din responsabilitățile copleșitoare pentru o persoană cu depresie. Atitudinea trebuie să fie una de sprijin și încurajare și nicidecum de blamare: nimeni nu ar alege să fie depresiv și suferința în aceste situații este foarte mare.

Intervențiile personale includ tocmai pasarea responsabilității, odihnă și nutriție suficientă, mișcare regulată (o formă blândă cum este bicicleta sau mersul pe jos), meditația.

Diagnosticul de depresie post-natală și recomandările se formulează de către un medic psihiatru de adulți. Prima linie de tratament, oricând acest lucru este posibil, este psihoterapia. Tehnicile cognitiv-comportamentale, interpersonale, cât și coachingul în formele ușoare s-au dovedit a fi intervenții eficiente.

În cazuri selectate, în depresii severe sau persistente, medicația poate fi recomandată de către medicul psihiatru. Există și medicație compatbilită cu alăptatul, așadar nu este obligatoriu ca acesta să fie oprit. Totuși, medicația se alege, monitorizează și ajustează împreună cu medicul psihiatru.