Dezvoltarea normală în perioada 2-3 ani este marcată de o curiozitate de neegalat, fiind pentru mulți copii și perioada întrebărilor “de ce?”. Copilul a căpătat stabilitate motorie, aleargă fără a se împiedica mare parte din timp, se hrănește cu ajutor minim și caută mereu să își dovedească independența. De aceea, este și perioada crizelor de afect, în care copilul se diferențiază de mamă sau îngrijitorul primar și caută să încalce regulile și să se opună obligațiilor. Din această perspectivă, americanii o numesc “the terrible twos” dar cu siguranță fiecare mamă vede și magia din această perioadă.  

Motor

  • Merge fără să se dezechilibreze
  • La 2 ani, coborară scările aducând un picior lângă celălalt
  • La 3 ani, coboară scările alternând picioarele
  • Lovește o minge
  • Către 3 ani, poate merge cu tricicleta
  • Se cațără pe mobilă și coboară cu ușurință
  • Clădește 3 cuburi vertical, apoi 5-6 cuburi la 3 ani
  • La 3 ani, folosește lingura și furculița la masă
  • Se dezbracă singur, necesită ajutor la îmbrăcat

Cognitiv-lingvistic

La 2 ani:

  • Spune propoziții simple de 2 cuvinte
  • Are un vocabular de 50-100 de cuvinte
  • Îndeplinește sarcini simple înșiruite
  • Limbajul este greu de înțeles în afara familiei
  • Indică la cerere obiecte, animale, activități dintr-o carte

La 3 ani:

  • Spune propoziții de 3-4 cuvinte și leagă împreună 2-3 propoziții în conversație
  • Are un vocabular de circa 250-300 de cuvinte
  • Folosește pronume (eu, tu, noi)
  • Este mai ușor de înțeles în afara familiei
  • Își spune numele, vârsta și genul (băiețel/ fetiță)
  • Urmărește sarcini cu 3-4 pași înșiruiți
  • Cunoaște 1-2 culori și semnificația unul-doi

Socio-emoțional

Dezvoltarea normală la 2-3 ani este semnificativă și din perspectivă socio-emoțională, copilul exprimând o gamă largă de emoții: bucurie, tristețe, frustrare, furie, mândrie, rușine. Abilitatea sa de a le recunoaște la ceilalți este și ea îmbunătățită, oferind consolări când unul dintre membrii familiei este trist sau plânge. Afecțiunea se manifestă și ea deschis, copilul oferind îmbrățisări, pupături sau spunând spontan părinților că îi iubește (dacă i s-au repetat aceste lucruri). Imitația socială este o altă achiziție a perioadei, copilul urmărind și copiind răspunsul părinților în diferite situații sociale.

În aceeași perioadă, dezvoltarea normală implică apariția jocului imaginar, în care copilul se preface că are un anumit rol – din familie sau un serviciu (medic, pompier, polițist, etc). Către 3 ani, implică și alți copii în jocul său, apărând jocul de rol, în care fiecare are o sarcină. Copiii își fac primii prieteni, pe care îi descriu după caracteristici generale: numele, sexul și eventual vârsta sau că este mai mare/ mai mic. Apare însă și sentimentul proprietății, ceea ce înseamnă că micuții pot deveni “teritoriali” când vine vorba de jucăriile proprii și poate apărea agresivitatea reactivă în colectivitate.

Refuzul și opoziția sunt de obicei la punctul maxim la această vârstă, când cel mic începe să își descopere identitatea separată și abilitatea de a zice nu, care este rostit deseori cu mare poftă. Mai aproape de 2 ani, copilul nu are abilități de planificare și verbalizare, încât supărările se exteriorizează spontan, exploziv, prin crizele de afect – trântit pe jos, urlat, plâns zgomotos. Acestea fac parte din dezvoltarea normală și scad către 3-4 ani.  

Dacă copilul vostru nu se dezvoltă conform celor descrise mai sus sau are o dezvoltare atipică, nu ezitați să solicitați o consultație de psihiatrie pediatrică. Împreună vom analiza eventualele arii problematice și vom face un plan pentru recuperare.

#dezvoltare #tantrum