Dezvoltarea normală în perioada 0-6 luni
- Dr. Ilinca Niță
- Medic specialist în Psihiatrie pediatrică
Copilul se naște cu toți neuronii de care va avea nevoie mai târziu în viață. Totuși, conexiunile între aceștia sunt în curs de formare, motiv pentru care nou-născutul și bebelușul nu au mișcări coordonate sau eficiente. Cu toate acestea, bebelușul beneficiază de reflexe și instincte care îl ajută la supraviețuire. Arhitectura creierului și mielinizarea sistemului nervos se realizează în primii ani de viață. Principalele contribuții pe care le pot aduce părinții sunt stimularea senzorială și relația afectivă pe care o dezvoltă cu copilul.
Perioada de dezvoltare a nou-născutului și sugarului reprezintă o fază bogată şi impresionantă de procese. Noi achiziţii sunt obţinute în decurs de foarte puţin timp, iar evoluţia cognitivă şi socială a copilului este remarcabil de rapidă şi eficientă.
Fiecare copil are ritmul său de dezvoltare, iar mici abateri de la “program” nu sunt un motiv de îngrijorare. Întârzierile de lungă durată (peste 1-2 luni), stagnarea îndelungată în toate ariile, pierderea mai multor achiziții impun un consult de specialitate. Să vedem, totuși, care ar fi un standard de dezvoltare în primele 6 luni de viață.
Dezvoltarea motorie
- 1 lună: încearcă să își ridice capul; când este culcat pe spate, își mișcă mânile și lovește cu picioarele; mâinile sunt ghemuite cea mai mare parte a timpului
- 2 luni: când stă pe burtă, își ridică pentru scurt timp capul; ține un obiect în mână; deschide gura când vede sânul sau biberonul
- 3 luni: când stă pe burtă, își ridică mai eficient capul, câțiva centimetri de pe suprafață și începe să se împingă cu brațele în pătuț; întinde mâna către persoane sau obiecte; unii copii vor sta în fund, bine susținuți de perne sau corpul părintelui
- 4 luni: culcat pe burtă, își ridică și capul și pieptul de pe pătuț; când este pe spate, își susține capul în ax dacă este ridicat de mâni la 45 de grade; prinde și mișcă obiecte precum zornăitoare, se joacă cu propriile degete
- 5 luni: se întoarce de pe burtă pe spate; întinde ambele mâini către o jucărie, apucă sânul sau biberonul cu ambele mâini
- 6 luni: stă în șezut fără sprijin, pe perioade scurte, își susține bine capul în ax în diferite poziții; se întoarce de pe spate pe burtă; trece o jucărie dintr-o mână în cealaltă; lovește obiecte de suprafețe
Dezvoltarea cognitivă și lingvistică
Dezvoltarea cognitivă (a gândirii) şi totodată lingvistică în această perioadă se concentrează pe percepţiile şi simțurile copilului (vedere, auz, gust, miros şi atingere). Acuitatea senzorială a sugarului creşte continuu, acesta învăţând să diferenţieze stimulii din mediu - după culoare, textură, sunet etc.
Treptat copilul ajunge să aibă preferință pentru stimulii familiari. Ex.: Dacă în primele săptămâni, sugarul se arată indiferent cine îl ridică în braţe, în jurul vârstei de 4-6 luni, acesta începe să plângă dacă este abordat de străini. Preferă vocea/mirosul/faţa îngrijitorului primar, în general mama.
În această perioadă, învaţă să recunoască şi imite expresiile faciale ale celorlalţi.
Limbajul în această perioadă este reprezentat în mod primar prin plâns. Acesta ajunge să exprime nevoile fundamentale (foame, sete, disconfort), precum şi stări emoţionale sau fizice (supărare, durere).Părinţii ajung să poată distinge diferite tipuri de plâns, în funcţie de intensitate sau ritm.
Studiile transculturale au observat că în ţările non-occidentale, copiii plâng mai rar decât cei din ţările occidentale. Acest fenoment ar putea fi cauzat de faptul că în ţările non-occidentale are loc un contact fizic mai prelungit între sugari şi părinţi/îngrijitori.
În jurul vârstei de 2 luni apare gângureala (cooing), conţinând scurte vocale. La 4 luni apare lalalizarea (babbling), adăugându-se şi consoane suntelor pronunţate, iar vorbitul devine repetitiv: "babababa".
Dezvoltarea socio-emoțională
În jur de 6-8 săptămâni, apare zâmbetul social, ca răspuns la zâmbetul și entuziasmul îngrijitorului primar. Acesta recompensează enorm părinții obosiți și este primul semn de reciprocitate și recunoaștere din partea sugarului.
Majoritatea părinților vor observa că bebelușul lor face contact vizual în aceeași perioadă (¬8 săptămâni). Poate fi normală și o întârziere până la 3 luni, dacă restul dezvoltării este fiziologică.
La 3-4 luni, copilul începe să râdă, îndeosebi ca reacţie la râsul adulţilor din jur, sau ca manifestare în faţa unei situaţii noi şi distractive (când un adult face feţe caraghioase, de exemplu). Frustrarea şi furia încep să se delimiteze în jurul vârstei de 6 luni, alături de o stare asemănătoare tristeţii (în care sugarul se retrage sau plânge).
Chiar şi la această vârstă fragedă, sugarul începe deja să înveţe să îşi regleze emoţiile şi comportamentul (chiar dacă nu pare să facă o treabă foarte eficientă). Se începe cu procesele fundamentale, precum mâncatul şi dormitul.
- Chiar dacă mare parte din copii nu ajung să doarmă o noapte întreagă până la vârsta de 1 an, se consideră că în jurul vârstei de 2 luni, ciclurile de somn ale copilului devin mai anticipabile.
- Este recomandat ca îngrijitorii să stabilească un program fix al activităţilor cotidiene, observându-se o predilecţie a sugarului pentru rutină.
- Frecvenţa alimentării la copil va fi de 5-8 ori/zi în primele două luni, reducându-se la 3-5 ori pe zi în jurul vârstei de 6 luni.
- Întoarcerea privirii (Gaze aversion) este un mecanism de autoreglare caracteristic copiilor în această perioadă. Obişnuit fiind cu rutina, odată ce i se prezintă sugarului un obiect nou, de intensitate crescută (foarte colorat, de exemplu), după câteva secunde de entuziasm, copilul îşi întoarce privirea de la el (este suprastimulat). În timp, odată cu repetarea expunerii la stimulii noi, va creşte toleranţa şi astfel rezistenţa copilului.
În această perioadă se pun bazele atașamentului. Este normal ca sugarii să se simtă în siguranță în brațele părinților și să aibă parte de cât mai multă interacțiune de tipul față-in-față cu aceștia.
Resurse suplimentare:
