Perioada 1-2 ani este una foarte entuziasmantă pentru părinți, auzind primele cuvinte ale puiului lor. Totodată, mersul fără sprijin se stabilizează în această perioadă, iar curiozitatea și gama de emoții ale copilului se extind.

Întârzierile pe o singură linie, care nu durează mult timp, nu constituie motiv de îngrijorare, dacă sugarul are restul achizițiilor conform aștepărilor. Pe de altă parte, întârzierile de lungă durată sau pe mai multe planuri, ori pierderea unor achiziții sunt motiv de a solicita un consult. Poți apela prima dată la medicul de familie sau pediatru, iar dacă problema nu se rezolvă în scurt timp, se impune și un consult de psihiatrie pediatrică.

Dezvoltarea motorie

Dezvoltarea motorie în perioada 1-2 ani este impresionantă, având loc odată cu mielinizarea sistemului nervos. Copilul va avea o coordonare și acuratețe a mișcărilor mult îmbunătățite față de perioada de sugar mic, ceea ce înseamnă că majoritatea vor fi în continuă mișcare și joc. Să le luam pas cu pas

1 an: mulți copii fac primii pași în jurul acestei vârste și cel puțin merg sprijinindu-se de mobilă ori cu ajutorul părinților; mersul independent este nesigur și sugarul va cădea la fiecare câțiva pași. El stăpânește însă bine deplasarea în alte modalități, pe care o poate prefera: târâtul sau mersul pe coate și genunchi. Mișcările mânilor și apucarea sunt îmbunătățite, așa încât va umbla prin casă cu o jucărie sau sticluța cu mâner în mână, va potrivi căni de dimensiuni diferite una în alta.

1,5 ani: merge fără sprijin, chiar dacă baza de susținere este largă (ține picioarele depărtate) și mâinile sunt departe de corp, pentru a-și menține echilibrul. Alți copii încep să alerge la această vârstă. Când se apleacă după o jucărie, majoritatea vor face o genuflexiune, fără a-și pierde mereu echilibrul. Motricitatea mânilor este și ea îmbunătățită, mișcările mai fine devenind posibile: mazgâlește cu creionul, întoarce un mâner de ușă rotativ, își scoate papucii cu scai (sau cel puțin, încearcă), ține lingura (chiar dacă nu își nimerește gurița sau varsă conținutul, în majoritatea încercărilor).

2 ani: către 2 ani, mersul este stabilizat și copilul învață să urce și apoi să coboare pe scări cu sprijin minim. Aici, va folosi un picior, după care îl va aduce pe al doilea lângă primul și așa mai departe. Tot în această perioadă, va învăța să lovească o minge cu piciorul. Deja se poate observa dominanța în această perioadă – ce mână preferă să folosească pentru activități. Majoritatea copiilor se hrănesc singuri cu lingura, deși ne putem aștepta să fie în continuare ineficienți și conținutul lingurii să fie pe mai mult pe jos. La 2 ani, copilul se poate încălța singur, deschide fermoare și scaieți, capace de la sticle, desenează deja un cerc după model.  

Dezvoltarea cognitivă și a limbajului

Cea mai impresionantă achiziție în această perioadă este cea a limbajului. Majoritatea copiilor ar trebui să aibă câteva cuvinte cu sens la un an și jumătate. După primele cuvinte, vocabularul crește rapid, atingând câteva sute de cuvinte la 2 ani. Tot la această vârstă, copilul formulează propoziții simple din două cuvinte (“vreau apa”, “da-mi papa”, “vino mami”). Pronunţia cuvintelor poate fi deficitară la început, copilul înlocuind părţi din cuvânt cu sunete mai uşor de pronunţat sau nepronunţând până la capăt întregul cuvânt. Sugarii mai vorbăreți pot avea un limbaj propriu, pe care doar familia apropiată îl înțelege.

Înțelegerea limbajului este și ea îmbunătățită, astfel încât copilul va îndeplini 2 cereri înșiruite, fără a i se arăta cu degetul; de exemplu: “deschide sertarul și dă-mi mingea”.

Cunoștințele despre lume se îmbunătățesc, copilul fiind capabil să arate mai multe obiecte și animale. Unii copii vor recunoaște 1-2 culori către 2 ani. Părțile corpului sunt și ele cunoscute, copilul arătând cu degetul cel puțin gura, nasul, urechile și ochii, apoi burtica, mânile, picioarele.  

Memoria copilului poate fi surprinzătoare pentru părinți, care observă că el își amintește locul obiectelor sau o fază caraghioasă zile mai târziu. Încep să apară și aşteptări preexistente: sugarul anticipează situaţia prezentă prin prisma situaţiilor similare anterioare. De exemplu, dacă i se dă copilului jucăria preferată de fiecare dată când este îmbrăcat, acesta o va căuta cu privirea dinainte.

Tot în această perioadă, apar semne de conştientizarea sinelui: copilul devine conştient că propriul corp, emoţii şi comportament sunt entităţi distincte de ale celor din jur. De aceea, încep să se recunoască în oglindă (iniţial sunt surprinşi, ulterior par să înţeleagă că îşi văd propria persoană).

Dezvoltarea gândirii se reflectă foarte bine și prin joc. Fiind capabil acum să facă scurte planuri de acțiune și să anticipeze, copilul începe jocul de construcție. Potrivește 2 cuburi unul peste celălalt la 1 an și către 2 ani, va potrivi 3 cuburi fără probleme. În rest, jocul motor continuă (lovirea obiectelor, aruncarea de la înălțime), dar apare și cel de imitație: mătură, spală, șterge.

Puteți încuraja abilitățile ulterioare de sortare și potrivire prin jocuri cu incastru (potrivirea formei în spațiul similar), amestecarea de perechi de jucării similare (mașinute, fructe, păpuși) pe care să le grupeze după asemănare.     

Dezvoltarea socio-emoțională

Încă de la naștere, copilul este afectat de starea emoțională a îngrijitorilor. Dar către 1-1,5 ani, el începe să reflecte mult mai evident empatia, reacționând prin plâns sau frustrare la tristețe, prin râs la veselie. Către 2 ani, el va încerca să consoleze persoana supărată prin îmbrățisări sau pupat. Tot în această perioadă, dezvoltarea limbajului îi permite primele exprimări verbale ale sentimentelor: “sunt supărat”.

Totuși, gama de emoții pe care le resimte copilul este mult mai mare. Pe lângă bucurie, tristețe și frustrare, copilul manifestă jena, vina sau ruşinea, care se bazează pe percepţia noastră asupra modului în care suntem văzuți de alţii.

Interesul pentru alți copii este și el în creștere. Dacă până la 1 an- 1 an și jumătate, el se juca singur, cu părintele sau în paralel cu alți copii, acum începe un rudiment al jocurilor reciproce. Jocul cu mingea de la unul la altul și jocurile de rol pot fi vizibile către 2 ani. Totuși, mare parte din joc va fi colectarea de diverse obiecte și prezentarea lor către îngrijitor, cu mare mândrie.

Interacțiunea cu copilul aproape de 2 ani poate începe să devină frustrantă. Pe măsură ce el învață să se separe și delimiteze de lumea exterioară și de îngrijitori, va apărea temutul “nu”. Vă puteți aștepta la proteste privind ora de culcare, mâncarea sau diferite activități, dar în general opoziția va fi mai puternică în urmatoarea perioadă, de 2-3 ani.

 

Resurse suplimentare:

1. CDC - sfaturi pentru părinți

2. Obiective în dezvoltare la 2 ani

#dezvoltare #sugar