În prima parte a acestui articol ne-am concentrat pe considerații de ordin teoretic: ce este reglarea emoțională, cum se învață ea și la ce servește copilului și adultului. Pentru mai multe informații, click pe: Reglarea emoțională (partea I). În acest articol, voi expune o serie de jocuri, exerciții și practici menite să încurajeze abilitățile de reglare emoțioanlă ale propriului copil. Să nu uităm că idealul este un copil cât mai autonom, echipat cu multiple “arme” psihologice pentru a face față situațiilor dificile sau stresante.

Cu alte cuvinte, ținta este auto-reglarea emoțională și comportamentală, părinții fiind ulterior doar o plasă de siguranță în cazul în care copiii nu reușesc singuri.

Modelarea comportamentului

Perioada numită popular “cei 7 ani de acasă”, educația și atmosfera din cadrul familiei în primii ani de viață nu pot fi supraestimate. Conștient sau nu, copilul imită ceea ce vede părinții făcând. Din acest motiv este foarte util să ținem cont de puterea propriului exemplu. Niciun joc și nicio tehnică nu vor fi la fel de utile dacă părinții nu sunt la rândul lor stăpâni pe propriile emoții.

Amintesc că scopul nu este negarea emoțiilor dificile (tristețe, furie, plictiseală), ci gestionarea lor într-un mod acceptabil pentru propria persoană și pentru cei din jur, într-un mod conștient și asumat.

De aceea, pentru început voi propune părinților care parcurg acest articol să reflecteze la următoarele întrebări:

  • Cum reacționez când sunt furios?
  • Cum reacționez când sunt speriat sau îngrijorat?
  • Cum mă liniștesc când am un sentiment foarte intens?

Scopul nu este să vă judecați, ci doar să observați. Recomand ca pentru fiecare întrebare să faceți coloane cu DA – comportamente/ acțiuni pe care vreau să le fac și contribuie la bunăstarea mea și a familiei și NU – comportamente care nu sunt utile. Luați-le rând pe rând și propuneți-vă strategii pentru a avea mai multe pe coloana DA decât pe coloana NU. Iarăși, acest lucru nu ține de cât de dificilă sau stresantă e viața, ci de cum alegem să reacționăm.

Apoi, cu lista în față, reflectați la următoarea întrebare: Care este atmosfera emoțională pentru copil în cadrul familiei? Sunt mai multe interacțiuni pozitive decât negative, mă cert frecvent cu partenerul, sunt stresat și ursuz, etc.

Adoptarea unor mecanisme de gestionare a emoțiilor benefice și mature se va răsfrânge în scurt timp asupra copilului și a propriilor abilități de reglare emoțională.

Antrenamentul reglării emoționale

Este util pentru părinții al căror copii manifestă deseori comportamente dificile să vadă acest lucru ca pe un proces de învățare. Scopul este antrenarea abilităților de reglare emoțională, ca și cum ar învăța scrisul sau cititul. Pregătiți-vă pentru eșecuri și pași înapoi și adaptați-vă așteptările la vârsta copilului. Scopul nu este pedepsirea comportamentelor negative ci învățarea unora care să ajute copilul. Exersați auto-reflecția și calmarea propriilor emoții negative în fața unui tantrum, de exemplu, pentru a nu escalada și mai mult o situație deja dificilă.

Ca în orice proces de învățare, eforturile trebuie răsplătite. Va dura ceva timp până când răsplata este internă (starea de bine a copilului) și comportamentul util va fi automat. Pentru început, recompensa socială (laude, “bate palma”) este foarte utilă pentru orice tentativă de a-și calma singur emoțiile dificile și pentru solicitarea de ajutor din partea părintelui. Fiți foarte clari și specifici vis-a-vis de ce lăudați (“Wow, văd că ai reușit să te liniștești singur!” sau “Văd că încă ești supărat și te descurci foarte bine cu respirațiile, bate palma!”).

Este util să vă concentrați pe situații specifice, atunci când pot fi anticipate. Nu presupuneți că reacțiile emoționale disproporționale au aceeași cauză în supermarket ca și la grădiniță sau la ora de culcare. Toleranța la frustrare este un termen umbrelă, dar pentru a ajunge să o creștem global, trebuie pornit de la specific – exact așa cum învățăm mai întâi bastonașe, litere,.. înainte de a scrie.

Respirația profundă

Tehnica respirației profunde este una dintre cele mai cunoscute și eficiente pentru a calma un copil cu emoții foarte puternice. Ea acționează prin distragerea atenției și scăderea activării fiziologice (ritmul cardiac, frecvența respirațiilor). Este totodată și foarte simplă și implică:

  • Inspir lent, profund, din abdomen (3-5 secunde)
  • Ținerea respirației (3-5 secunde)
  • Expir lent (3-5 secunde)

Se repetă de circa 10 ori, iar durata fiecărui timp se adaptează în funcție de vârstă și situație.

Pentru copiii mici, poate fi mai utilă plasarea pe spate și punerea unei jucării pe burtică pentru a observa cum se ridică și coboară.

Această metodă este în mod deosebit utilă pentru anxietate (frică), dar poate fi aplicată și pentru furie, cu condiția ca aceasta să fie surprinsă la început, nu când a atins un maxim și tantrum-ul este în desfășurare.

Recunoașterea și exprimarea emoțiilor

Înțelegerea și exprimarea emoțiilor se face încă de la vârste foarte mici (2-3 ani), fără ca părintele să sesizeze. Având în față un copil cu dificultăți de reglare emoțională sau pentru a preveni aceste situații, este util să discutați conștient și deschis despre sentimente și emoții. Cu cât le conștientizăm mai bine, cu atât crește șansa să le putem gestiona corespunzător.

Utilizați jocuri și cărți adecvate pentru a învăța copilul despre o gamă largă de emoții: fericit, entuziasmat, obosit, trist, furios, fricos, emoționat, rușinat, vinovat, etc.  Încurajați-l pe cel mic să exprime ceea ce simte clar și faceți același lucru ca și părinți (“Mă simt puțin obosit de la serviciu dar voi face o baie și mă voi simți mai bine”).

Activitățile ce au la bază explorarea emoțiilor nu trebuie să includă jocuri sau materiale costisitoare. Puteți face acasă cartonașe cu emoții și reacții potrivite, pe care să le colorați împreună cu cel mic sau jocuri de rol folosind jucăriile preferate. Exersați cu acestea numeroase situații din viața reală, de la cea mai simplă la cea mai problematică pentru copil.

Odată ce stăpânește exprimarea unor emoții, puteți introduce și cuantificarea lor, prin metode precum “termometrul emoțiilor”. Identificați împreună strategii de a face față la diferite “temperaturi” ale emoțiilor. Pentru copiii mai mici, le puteți coda folosind culori, iar pentru cei mai mari, o scală de la 1 la 7, de exemplu.

Comportamente potrivite

Pentru emoțiile dificile sau intense, este util să găsiți o serie de comportamente potrivite, care să ajute la detensionarea situației. Acestea sunt de fapt niște strategii de coping pentru situațiile când recunoașterea și exprimarea verbală nu sunt suficiente. Lista este individuală pentru fiecare copil și situație în parte, dar poate include itemi precum:

  • Când sunt nervos, sar ca o minge
  • Când sunt stresat și îmi fac griji, fac un puzzle sau colorez
  • Când sunt frustrat și nu îmi reușește ceva, cer ajutor
  • Când sunt trist, ascult muzică veselă
  • Când îmi e frică, strâng mingea de cauciuc

Acestea trebuie adaptate vârstei și intereselor propriului copil și trebuie repetate înainte de apariția emoției negative, în stare de bine și calm. La început, părintele va aminti copilului să le îndeplinească și întotdeauna trebuie să existe opțiunea “Dacă nu funcționează, cer ajutorul”.

Jocuri motrice

Jocurile clasice ale copilăriei par simple, dar pot fi foarte utile pentru clădirea unor abilități mai complexe.

Încurajați ocaziile de socializare și în special jocurile de grup, inclusiv: de-a v-ați ascunselea, semaforul (să se miște când este verde și să se oprească atunci când este roșu), statuile (în care copilul “îngheață” într-o poziție până când altcineva vine să îl elibereze), secvențele motorii (2 pași la stânga, o săritură, ..). Acestea încurajează răbdarea, tolerarea frustrării (de a sta nemișcat sau ascuns), amânarea recompensei și per total vor îmbunătăți auto-controlul.

Unii copii se luptă mai mult decât cei din jur cu achiziționarea și aplicarea acestor abilități. Problemele de tipul ADHD, tulburare de opoziție-sfidare, tulburările de spectru autist pot cauza dificultăți în mod deosebit. Dacă sunteți îngrijorat cu privire la dezvoltarea emoțională, psihică sau a comportamentului la copilul dvs., vă recomand un consult de psihiatrie pediatrică. 

#tantrum #dezvoltare