Anorexia nervoasă este o tulburare de sănătate mintală în care persoana restricționează exagerat cantitatea de alimente ingerate sau apelează la alte mijloace extreme, cu scopul de a pierde în greutate. În anorexie există de obicei o preocupare excesivă pentru imaginea corporală, care este percepută distorsionat, o teamă de alimente și de a câștia în greutate, ceea ce poate duce la riscuri serioase pentru sănătate.

Anorexia este una dintre cele mai severe tulburări de sănătate mintală deoarece poate duce la complicații fizice, psihologice, reducerea funcționării și chiar deces. Vârsta medie de debut a simptomelor este între 15 și 19 ani, dar există și cazuri cu debut în preajma pubertății sau chiar mai devreme. Clasic, se consideră că fetele sunt la risc mai crescut (90% dintre cazuri sunt diagnosticate la sexul feminin), dar este posibil ca simptomatologia să fie diferită și mai dificil de recunoscut în cazul băieților.

Cauze

Există unele dovezi că anorexia nervoasă se transmite în interiorul familiilor, dar acest lucru pare a avea legătură atât cu un risc genetic, cât și cu modelarea comportamentului. Implicarea genelor este demonstrabilă din studiile pe gemeni, în care cei monozignoți (identici) au rată mai mare de concordanță a diagnosticului. Din păcate, studiile de la nivelul întregului ADN nu au găsit asocieri puternice pentru anumite gene, dar există câteva candidate care sunt investigate. În plus, par a exista unele similarități genetice cu alte tulburări alimentare, boala Alzheimer și schizofrenia.

Un alt domeniu de interes este cel al markerilor neurocognitivi: în ce tipare gândesc persoanele cu anorexie și cei din familiile lor. Aici, se pare că există dificultăți privind comutarea de pe o sarcină pe alta, cât și de a vedea imaginea de ansamblu într-o situație, în favoarea unei hiperfixații pe detalii (perfecționism). În plus, recunoașterea, exprimarea și modularea emoțiilor, cât și înțelegerea punctului de vedere al altei persoane sunt afectate. Aceste modificări sunt prezente mai frecvent de cât este obișnuit în populație și la alți membri ai familiei (părinți, frați/ surori), dar și după ce persoana afectată este în recuperare.

Factorii de mediu asociați cu apariția anorexiei nervoase interacționează cu cei genetici pentru a declanșa boala. Aceștia sunt:

  • Prematuritate, greutate mică la naștere
  • Probleme de somn și alimentație în perioada de sugar
  • Evenimente psihotraumatizante

Intuitiv, putem suspecta o asociere între anorexie și imaginea corporală nerealistă promovată în media și pe siteurile de socializare. De la supermodelele din reviste, la influenceri si modele fitness de pe Instagram, pare că standardele corporale, mai ales cele feminine, sunt din ce în ce mai exigente. Totuși, deși știm că acestea au un impact asupra tinerilor și le afectează stima de sine, încrederea și așteptările de la propriul corp, este puțin probabil să fie direct corelate cu diagnosticul de anorexie – mai ales că acesta rămâne totuși unul rar, afectând ~1% din populație.   

Simptome și diagnostic

Diagnosticul de anorexie nervoasă la copil sau adolescent se stabilește de către medicul de psihiatrie pediatrică. Din păcate, tulburarea se poate dezvolta timp îndelungat fără ca cei din jur să realizeze severitatea problemei, persoana afectată fiind auto-motivată să își ascundă gândurile sau comportamentul pentru a continua să slăbească.

Părinții sunt cei care ridică primele suspiciuni, de obicei când se observă o scădere dramatică în greutate. Aceștia pot remarca tipare de comportament alimentar restrictiv: adolescentul mănâncă mult mai puțin, este deseori “la dietă”, face sport excesiv, vorbește moralizator în legătură cu mâncarea (ex. “am mâncat ceva rău și acum trebuie să merg să alerg”), pare a avea dintr-o dată un apetit extrem de selectiv și capricios, acuză frecvent că îi este greață, se simte plin sau balonat după porții normale sau mici.  Părinții ar trebui să fie atenți și la felul în care adolescenții vorbesc despre propria persoană – dacă folosesc frecvet apelative negative legate de corpul lor.

Ocazional, medicul de familie sau pediatrul ridică această suspiciune când există o pierdere în greutate sau o stagnare îndelungată fără un motiv medical.

Anorexia nervoasă se diagnostichează pe baza următoarelor simptome:

  • Restricție alimentară care conduce la scădere semnificativă în greutate sau eșec în atingerea unei greutăți adecvate pentru vârstă, gen și înălțime
  • Frică semnificativă de îngrășare
  • Imagine distorsionată legată de propriul corp (ex. credința unei persoane că este supraponderală când de fapt este subponderală) sau de severitatea comportamentului său alimentar (ex. credința că nu este nimic în neregulă cu o greutate foarte scăzută sau a mânca foarte puțin, etc)
  • Pierderea menstruației (minim 3 cicluri consecutive)– acest criteriu nu mai este prezent în manualele diagnostice americane curente (DSM 5)

Subtipurile de anorexie recunoscute de către DSM 5 sunt cel restrictiv și cel de supraalimentare și purgație (binge-purging). Primul este cel clasic, descris și în criteriile de bază, bazat pe restricție alimentară, la care se poate asocia practicarea sportului în exces. Cel din urmă seamănă cu comportamentul tipic pentru bulimie, dar în care persistă scăderea susținută în greutate. În acest caz, pe un fond de restricție calorică, persoana consumă episodic o cantitate mare de alimente, urmată de vărsătură, utilizarea de diuretice și/ sau laxative.

Este important de menționat că nu toate cazurile de anorexie vin cu o greutate mult sub normal: anorexia atipică menține criteriile de restricție alimentară și teamă extremă de a se îngrășa, cu imagine distorsionată despre sine, dar cu o greutate normală sau chiar supraponderală (dar care poate fi în scădere).  

Manifestările anorexiei includ și alte comportamente care nu sunt obligatorii pentru diagnostice dar sunt tipice:

  • Cântăriri frecvente (zilnic sau de mai multe ori pe zi)
  • Evitarea cântăririi de față cu alte persoane
  • Măsurători sau evaluări în oglindă zilnice, cu sau fără haine
  • Evitarea anumitor evenimente datorită vestimentației sumare – ex. să meargă la bazin sau la plajă

Persoanele cele mai afectate de anorexie par a fi fete sau tinere femei cu dezvoltare intelectuală peste medie, cu tendința la perfecționism, competitivitate și nevoie crescută de control. 

Scăderea poftei de mâncare sau restricția alimentară poate apărea în multe afecțiuni fizice (de la infecții, la probleme gastro-intestinale la malignități) și psihice (ex. depresie, anxietate, ADHD, tulburări psihotice), motiv pentru care anorexia nervoasă necesită evaluare complexă și diagnostic de către un psihiatru. Totodată, manifestările psihiatrice pot apărea ca și comorbidități, fiind prezente în același timp cu anorexia nervoasă.

Tratament

Tratamentul anorexiei nervoase este centrat pe intervenția psihoterapeutică. Aceasta este derivată din terapia cognitiv-comportamentală și cea sistemică și include un program specific care țintește simptomele individuale, dar și răspunsul familial. În cazul adolescenților, intervențiile cele mai eficiente par a fi cele care implică și familia, Family based therapy fiind mai eficientă decât terapia cognitiv-comportamentală în unele studii. Există protocoale standardizate pentru tratamentul tulburărilor alimentare, cu o durată și conținut relativ tipizate. Totuși, tipul de psihoterapie, frecvența, durata și gradul de implicare al familiei se individualizează pentru fiecare caz în parte.

Familia este principalul aliat în lupta contra anorexiei. Pe durata tratamentului și recuperării, aceștia sunt încurajați să vadă anorexia ca pe o boală, nu un defect sau o “rebeliune” a adolescentului. Atitudinea cea mai utilă este una de empatie fermă, cu limite clare, deoarece poate fi necesar ca părinții să fie responsabili o perioadă pentru alimentarea persoanei tinere, până când aceasta recapătă o imagine mai sănătoasă asupra propriului corp și nutriției adecvate.  

Medicația psihiatrică poate fi indicată în anorexie, dar în special în tratamentul comorbidităților (mai frecvent depresie sau anxietate, în care se pot indica antidepresive). Antipsihoticele atipice sunt uneori utilizate pentru a ținti simptome specifice precum rigiditatea extremă în gândire, imaginea corporală distorsionată și unele dintre ele au drept efect advers creșterea poftei de mâncare. Din cauza rarității acestui diagnostic și a dificultăților de a înrola pacienți de bună voie într-un studiu în care există acest efect advers, nu există însă multe studii de calitate pe acest subiect, ci doar experiența individuală a fiecărui medic. Atunci când se recomandă, medicația se monitorizează frecvent de către psihiatrul pediatric.

Există puține dovezi privind utilitatea internării la pacienții cu anorexie nervoasă și în general, internarea se preferă atunci când există un risc iminent pentru viață. Pe durata internării se realizează monitorizarea stării de sănătate și corecția malnutriției. Atunci când greutatea este scăzută mult sub nivelul așteptat al vârstei și/ sau pacientul nu se alimentează deloc, ori prezintă vărsături frecvente, se poate recomanda hrănirea prin sondă nazo-gastrică, cu o dietă specială.

Evoluție și prognostic

Riscurile anorexiei nervoase netratate sunt foarte mari și pot include și decesul. Efectele nefaste ale scăderii rapide și/ sau excesive în greutate includ:

  • Dificultăți de concentrare
  • Dispoziție tristă
  • Oboseală cronică
  • Scăderea performanței academice și/ sau sportive
  • Retragere socială
  • Păr corporal (lanugo), absența menstruației la fete
  • Senzație permanentă de frig
  • Piele uscată, deshidratare
  • Scăderea ritmului cardiac, aritmii cardiace
  • Dezechilibre hidro-electrolitice
  • Osteoporoză la vârste mai mari, deficite de creștere dacă afecțiunea este în perioada pubertății

În medie, pentru un adult diagnosticat, durează 5-6 ani până la remisiune (absența simptomelor) și se estimează că circa 40-60% dintre pacienți vor atinge acest punct. Atenție la cuvântul medie: există și persoane la care recuperarea este mult mai rapidă (luni-1 an), dar există și situații în care recuperarea completă nu este atinsă. Când anorexia debutează în adolescență, prognosticul este mai favorabil, dar când primele manifestări sunt în preajma pubertății, există un risc mai mare de complicații și extindere ca durată a simptomatologiei. Uneori, cursul anorexiei poate fi fluctuant și există o trecere de la subtipul restrictiv la cel de tip binge-purging sau pacientul poate suferi o perioadă de bulimie.

Dacă aveți nevoie de o consultație de psihiatrie pediatrică, click aici pentru a vedea posibilitățile de programare.

Bibliografie:
  1. IACAPAP, Tulburările alimentare
  2. Anorexia nervosa: etiologie, evaluare și tratament. Stephan Zipfel și colab, pub. Lancet 2015
  3. Ghidul canadian pentru tratamentul copiilor și adolescenților cu tulburări de alimentație, pub. 2020
#alimentatie #scadere in greutate #refuz alimentar #adolescent