Enurezisul (pierderile de urină la copii)
- Dr. Ilinca Niță
- Medic specialist în Psihiatrie pediatrică
Enurezisul este termenul medical folosit pentru pierderea de urină (incontinența) la copiii peste 5 ani. Majoritatea copiilor ajung să aibă nopți uscate în jurul vârstei de 4 ani, odată cu dezvoltarea sistemului nervos, conștienței propriul corp și cu ajutorul educației primite de la părinți. Totuși “accidentele” sunt normale la această vârstă și pot persista și după 5 ani.
Vorbim despre enurezis atunci când udarea patului (noaptea) sau a hainelor (ziua) este frecventă și durează câteva luni consecutive. Pierderile de urină pot fi un motiv de frustrare sau rușinare pentru copil și pot avea uneori cauze medicale. De aceea este indicat să consultați un medic atunci când copilul nu are majoritatea nopților uscate la 5 ani sau are “accidente” pe parcursul zilei, mai ales dacă și el suferă din această cauză.
Diagnostic
Udarea patului la copii poate fi primară (la copiii de 5-6 ani, care nu au avut niciodată o perioadă de câteva luni “uscate”) sau secundară (deși cel mic nu mai făcea pe el de mult, brusc a reînceput). Enurezisul se poate categorisi ca fiind:
- Organic – determinat de o cauză locală sau generală, fizică
- Nonorganic – în ciuda absenței unei cauze organice, copilul tot are episoade de pierdere de urină
Din acest motiv, prima etapă în algoritmul de diagnostic al medicului este eliminarea cauzelor organice. Cele mai frecvente sunt:
- Infecții urinare
- Anomalii de tract urinar
- Constipație cronică
- Crize epileptice
- Diabet zaharat
- Diabet insipid
În funcție de evaluarea fizică și istoric, medicul vă poate solicita efectuarea unor investigații și consulturi de specialitate pentru a elimina posibilitatea unei cauze organice. Dacă acestea au fost normale, ne aflăm în fața unui enurezis non-organic. Acesta se diagnostichează doar atunci când:
- Vârsta mentală a copilului este peste 5 ani
- Sunt minim 2 episoade pe săptămână
- Durata este de cel puțin 3 luni
Atunci când copilul are o întârziere în achiziții, vârsta mentală va fi mai mică decât cea cronologică De aceea, nu ne putem aștepta de la un copil cu întârziere majoră să achiziționeze continența urinară (să nu facă pe el) la fel de repede ca un copil cu IQ normal.
În plus, diagnosticul se realizează și la copiii mai mari cu mai puține episoade de pierdere de urină, atunci când disconfortul asociat este mare. Practic, copiii pot fi foarte rușinați, să evite să doarmă la prietenii lor sau să meargă în tabere, să devină iritabili față de familie sau agresivi cu alți copii.
Cauzele pentru enurezisul nonorganic se caută în cadrul unei consultații psihiatrice. Discuția cu copilul și familia poate releva factori psihologici precipitanți (mediu familial instabil, pedeapsă fizică, abuz și altele). Totodată, enurezisul poate fi rezultatul unei pregătiri insuficiente de către părinți sau a inabilității copilului de a simți încă semnalele de vezică plină. Enurezisul mai apare la copiii inatenți, anxioși sau cu depresie, motiv pentru care consultul psihiatric este obligatotiu la orice enurezis non-organic.
Tratament
Tratamentul diferă în funcție de tipul de enurezis, cauzele suspectate și răspunsul la alte tratamente în trecut. Acesta se stabilește împreună cu părinții și copilul, în măsura posibilităților.
Primul pas este adresarea stilului de viață și “antrenamentul” vezicii. Lichidele se restricționează în apropiere de ora culcării, dieta va fi bogată în fibre pentru a evita constipația, iar copilul este invitat frecvent să observe pe parcursul zilei dacă are nevoie să urineze și i se amintește să meargă la toaletă.
O metodă surprinzător de eficientă este cea a calendarului. Copilul primește un calendar frumos colorat și după fiecare noapte uscată, lipește un soare vesel, iar după o noapte cu incontinență, ploaie sau nori. Aceasta oferă copilului posibilitatea de a-și urmări progresul, îi crește încrederea în forțele proprii și oferă informații valoroase medicului: de câte ori s-a intâmplat în această lună, ce a precedat episodul, ce a urmat.
Metoda calendarului se asociază frecvent cu metoda alarmei. Majoritatea copiilor cu enurezis nocturn au scăpări în jurul aceleiași ore. Atunci, poate fi util ca pentru o perioadă, părintele să trezească copilul pentru a-și goli vezica cu 30-60 minute înainte de această oră. Similar, există sisteme automate de detectare a începutului urinării, care vor trezi copilul când acesta are un accident. Aceasta este metoda cu eficiența cea mai bună până acum.
Ca și părinte, în cabinet veți fi învățat cum să răspundeți la “accidentele” copilului, cum să îi vorbiți despre enurezis și cum trebuie responsabilizat. Acesta nu trebuie niciodată învinovățit sau rușinat, oricât de frustrați sau obosiți sunt părinții în acel punct. Consilierea psihiatrică, psihologică și/ sau psihoterapia sunt recomandate atunci când copilul întâmpină și dificultăți emoționale care ar putea contribui la pierdererile de urină.
Medicația este ultima linie de tratament în cele mai multe cazuri. Eficiența sa este în general foarte bună pe parcursul tratamentului, dar poate scădea odată ce acesta este întrerupt. În România, principalele medicamente utilizate sunt desmopresina și oxibutinina, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Dată fiind rata mare de reapariție a enurezisului dacă se utilizează medicația, aceasta este prescrisă doar când alte soluții au dat greș.
Dacă doriți o consultație de Psihiatrie pediatrică în Cluj-Napoca, puteți realiza o programare.
Resurse suplimentare:
