Pavorul nocturn se  referă la trezirea bruscă în timpul nopții, într-o stare de frică intensă și de semi-luciditate. Apare de obicei la copiii mici și pentru părinți poate fi un eveniment foarte înspăimântător, fiind însoțit de țipete sau plâns inconsolabile.

Descrierea și simptomele pavorului nocturn

Pavorul nocturn este numit și teroarea nocturnă (eng. night terrors sau sleep terrors) datorită caracteristicii sale cea mai marcată: debutează, de obicei, printr-un țipăt prelungit de aparentă spaimă. După acest prim eveniment, copilul pare treaz (dar nu este, de fapt) și plânge zgomotos. În această etapă pot apărea și vocalizări (cuvinte inteligibile sau doar sunete și țipete) și activitate motorie (inclusiv ridicat din pat, deschiderea ochilor). De obicei, plânsul este inconsolabil, până când episodul se încheie. Episodul se finalizează prin trezirea completă sau adormirea la loc. Spre diferență de coșmaruri, copilul nu își amintește evenimentul în ziua următoare.

Pavorul nocturn apare în fazele profunde ale somnului și mai frecvent în prima jumătate a nopții (cel mai comun, în primele 3 ore de la adormire). Durata unui episod este sub 15 minute pentru majoritatea copiilor.  

Cauzele pavorului nocturn

Cauzele terorii nocturne nu se cunosc și studiile privind mecanismele prin care aceasta se produce sunt în faze destul de incipiente, iar rezultatele, nesatisfăcătoare.

S-au observat însă anumiți factori care cresc riscul ca un copil să dezvolte această tulburare de somn:

  • Prezența unor tulburări de neurodezvoltare – ADHD, tulburări de spectru autist
  • Prezența unor simptome de anxietate
  • Medicație care are drept efect prelungirea somnului profund
  • Mediu de somn zgomotos
  • Somn insuficient

Debutul pavorului nocturn este de obicei înaintea vârstei de 5 ani, când somnul profund cu unde lente numerose este mai prelungit. Episoadele scad în frecvență odată cu creșterea în vârstă și după pubertate, arhitectura somnului este apropiată de cea a adultului și pavorului nocturn este o excepție.

Diagnostic

Diagnosticul se realizează de către medicul de psihiatrie pediatrică. Teroarea nocturnă trebuie întâi diferențiată de alte tipuri de activitate involuntară în timpul somnului, cea mai gravă fiind epilepsia. În acest scop, se poate solicita un consult de neurologie pediatrică și un EEG. Apoi, se impune diferențierea de alte probleme, inclusiv:

Pot fi necesare analize de laborator și alte investigații, precum studii de somn, dar în fața unui tablou clinic evident, nu sunt întotdeauna necesare.

În timpul evaluării psihiatrice, se vor căuta sistematic și toți factorii care pot predispune la apariția pavorului nocturn. Din acest motiv, se efectuează un examen psihic complet, insistând asupra tulburărilor de neurodezvoltare și manifestărilor anxioase.

Evoluție

Până la 37% dintre copii au măcar un episod de pavor nocturn înaintea vârstei de 5 ani. Acestea par a scădea de la sine și dispar fără intervenții, după pubertate. De obicei, episodul este mult mai dramatic pentru părinți decât pentru copil, care nici nu își va aminti evenimentul a doua zi. 

Intervenții  

Teroarea nocturnă este un eveniment benign pentru copil și nu s-au descoperit consecințe negative pe termen lung în dezvoltarea sa fizică sau psihică. Consecințele nedorite au de-a face fie cu riscul fizic în timpul episodului, dacă acesta este însoțit de mișcare: de exemplu, risc de cădere din pat sau rănire. Totodată, tulburările asociate pot avea riscurile proprii (de ex. ADHD sau tulburări de spectru autist). De aceea este întotdeauna recomandat un consult de psihiatrie pediatrică. Totodată, este utilă implementarea unor strategii care să reducă episoadele și să securizeze copilul în eventualitatea unui episod.

Tratamentul tulburărilor asociate este un prim pas, care va îmbunătăți și calitatea vieții și funcționarea în diferite arii ale acelui copil. Uneori, pavorul nocturn se însoțește și de alte tulburări ale somnului, care pot beneficia de intervenții comportamentale sau medicamentoase (de exemplu, enurezis, insomnii, etc).

Reducerea stresului, suprasolicitării și suprastimulării de pe parcursul zilei, cât și programarea unui somn de amiază sunt principalele intervenții care scad frecvența episoadelor de pavor. Acest lucru poate însemna și organizarea unui program mai stabil, modificarea mediului și a numărului de activități și persoane cu care interacționează copilul zilnic, dar și schimbarea strategiilor de parenting adoptate.

La majoritatea copiilor, episodul de pavor nocturn apare de obicei într-un interval limitat de timp, în jurul aceleiași ore. Din acest motiv, dacă episoadele sunt frecvente, se poate interveni prin trezirea cu blândețe a copilului, cu 30 de minute înainte de ora obișnuită de declanșare a terorii. Este suficient ca acesta să aibă ochii deschiși câteva secunde-un minut, apoi poate fi lăsat să adoarmă din nou.

În cazuri rare, când episoadele sunt frecvente, cu durată prelungită și alte intervenții nu au fost eficiente, poate fi indicat și tratamentul medicamentos, care se supraveghează periodic cu atenție de către medic.

#somn