Întârzierea în achizițiile psihomotorii a fost în trecut numită și Retard mintal (termen încă utilizat pentru codificările europene ale bolilor), iar ghidurile americane o numesc Dizabilitate intelectuală. Se referă la o vârstă mentală sub nivelul vârstei cronologice, însemnând că creierul și sistemul nervos nu s-au dezvoltat la fel de rapid ca la majoritatea persoanelor de aceeași vârstă.

Descriere

Deficitele prezente în întârzierea în achizițiile psihomotorii includ abilități mentale vaste, precum gândirea logică, rezolvarea de probleme, planificarea, învățarea din experiență, judecata, gândirea abstractă, învățarea academică, limbajul. Problemele pot include, mai ales la vârste mici și motricitatea: copii ating mai târziu puncte-cheie precum statul în șezut, manipularea obiectelor, coordonarea, mersul în picioare, etc.

Circa 1-3% din populația din țările dezvoltate este afectată de această tulburare. Gradul de afectare este variabil, de la ușor la profund.  Întârzierile în dezvoltare apar în urma unei afectări a dezvoltării normale a sistemului nervos central, fie încă din perioada în care se formează embrionul (intrauterin), fie mai târziu. Deși întotdeauna se recomandă investigarea cauzei care ar fi putut cauza deficitul intelectual, aceasta nu se gasește într-o mare parte din cazuri.

Tratamentul include strategii pentru a stimula dezvoltarea intelectuală, a învăța tehnici de adaptare la cerințele sociale și a îmbunătăți calitatea vieții. În plus, deoarece retardul psihic se asociază frecvent cu alte probleme fizice sau mentale, este necesară monitorizarea și tratamentul acestora, dacă apar. Recuperarea este variabilă în funcție de severitate, cauză, vârsta la diagnostic, tratament și mediul în care se află copilul. În general, intervențiile sunt mai eficiente cu cât sunt începute mai devreme.

Cauze

În funcție de severitatea dizabilității intelectuale, anumiți factori și anumite boli sunt cauze mai frecvente. QI-ul doar ușor/ moderat sub medie (>50) este mai frecvent influențat de factori familiali și substimulare cognitivă. În cazul întârzierilor severe în achiziții (QI<50) se regăsesc mai frecvent cauze genetice, complicații la naștere, deprivare severă de grija parentală în primii ani de viață (copii în insituții). Aceasta nu este însă o regulă, astfel încât se evauează întotdeauna aspectul copilului, problemele fizice și mentale asociate care ar putea sugera necesitatea unor teste suplimentare.

Din afecțiunile genetice, cele mai frecvent asociate cu un QI sub medie includ:

  • Sindrom Down și alte afecțiuni cromozomiale (Klinefelter, Tuner, etc.)
  • Sindromul X fragil
  • Neurofibromatoză, scleroză tuberoasă
  • Homocistinuria, fenilcetonuria și alte tulburări metabolice

Factorii din mediu pot include:

  • Consum de alcool sau droguri în timpul sarcinii
  • Complicații medicale în timpul sarcinii sau la naștere
  • Stimulare cognitivă insuficientă în familie

Simptome și diagnostic

Întârzierile în achizițiile psihomotorii corespunzătoare vârstei se diagnostichează pe baza a două criterii majore:

  • Coeficientul intelectual sau developmental sub nivelul vârstei cronologice
  • Afectarea funcționării în ariile principale ale vieții: comunicare, social, familial, academic, autoîngrijire

În funcție de QI, dizabilitatea intelectuală se clasifică în:

  • Intelect liminar: QI= 80-70
  • Retard psihic usor: QI=69-50
  • Retard psihic mediu: QI=49-35
  • Retard psihic sever: QI=34-20
  • Retard psihic profund: QI < 20

Pentru stabilirea coeficientului intelectual sau a vârstei mentale, se utilizează teste standardizate pentru vârstă și populație, care se aplică de către psiholog.

Consultul psihiatric informează în plus despre posibile cauze ale intârzierii în dezvoltare, ariile cele mai afectate, punctele forte ale copilului, alte dificultăți psihiatrice sau pediatrice. Se pot solicita și alte consultații de specialitate, în funcție de problemele descoperite. Retardul psihic se asociază deseori cu alte probleme, care pot include:

Semne pentru părinți

Părinții sunt în general foarte atenți la modul în care se dezvoltă copilul lor și ridică primele semne de alarmă. Menționez că nu orice întârziere este îngrijorătoare, copiii având ritmuri diferite de creștere, dar devierea evidentă de la tiparul obișnuit de dezvoltare, mai ales dacă este în mai multe domenii, necesită evaluare.

Semnele pot include:

  • Întârzieri de mai multe luni în achiziția întoarcerii de pe o parte pe alta, mersului “târâș”, ridicării în picioare, mersului în 2 picioare
  • Copilul nu vorbește la vârsta la care majoritatea copiilor au spus deja câteva cuvinte sau vocabularul său pare a fi mult în urmă
  • Copilul pare a nu înțelege sarcini simple după 1-1,5 ani, nu recunoaște obiecte, nu achiziționează concepte noi (de exemplu culori, forme geometrice) la fel ca cei de aceeași vârstă
  • Copilul nu pare a lega acțiunile de consecințe
  • Mai târziu, dificultățile legate de achiziționarea gândirii logice și rezolvarea de probleme devin evidente
  • Dificultăți în achiziționarea cunoștințelor necesare pentru școală

Pentru un ghid privind dezvoltarea psihomotorie a copilului pe etape de vârstă, puteți consulta secțiunea aceasta. 

Tratament

Tratamentul specific pentru întârzierea în achiziții este terapia comportamentală, efectuată de către un psihoterapeut. În aceste ședințe, accentul se pune atât pe învățarea cunoștințelor specifice vârstei, cât și pe achiziționarea unui comportament general mai adaptat nevoilor vârstei (de exemplu, reglare emoțională, comunicare, autoservire). Dacă limbajul este și el afectat, poate fi recomandată și terapie logopedică.

Tratamentul medicamentos este rezervat problemelor asociate cum ar fi crize de afect severe (izbucniri de furie necontrolabile, care fac terapia imposibil de efectuat), ADHD, episoade depresive și altele. Suplimentele (vitamine, minerale, aminoacizi) sunt deseori recomandate cu rol adjuvant pentru dezvoltarea creierului.

Familia are un rol esențial, atât prin generalizarea tehnicilor învățate la terapie, cât și prin asigurarea unui mediu suportiv și stimulant cognitiv.

Școlarizarea (inclusiv grădinița) este un alt domeniu foarte important, iar consensul international, cât și în România, este de a include copiii cu dizabilități intelectuale în școli de masă și aplicara metodelor de psihopedagogie diferențiată.

Evoluție

Recuperarea depinde de severitatea afectării și cauza acesteia, vârsta la diagnostic, terapia efectuată și implicarea familiei. Ca și regulă generală, cu cât se observă întârzierea în dezvoltare mai devreme, cu atât se pot lua măsuri pentru recuperarea deficitului și îmbunătățirea abilităților mai târziu.

Întârzierile ușoare până la medii au prognosticul cel mai bun, mulți copii având un parcurs academic și social favorabil. În întârzierile severe sau profunde, accentul se pune, mai ales la începutul terapiei, pe achiziția abilităților necesare pentru a scădea în viitor dependența de îngrijitori, iar progresele pot fi mai lente. Este esențial ca părinții să nu se deznădăjduiască, să înțeleagă că poate fi un proces de lungă durată și să vadă fiecare achiziție ca un nou succes, adaptându-și așteptările în funcție de copil.

 

Resurse suplimentare:

http://aaidd.org/

 

#intarziere #retard #dezvoltare