Sindromul Asperger este o afectare a neurodezvoltării care face parte din tulburările de spectru autist. În acest articol, mă voi concentra pe cum se diferențiază sindromul Asperger de alte tipuri de autism. Pentru informații generale despre autism, vă recomand articolul Autism – cauze, diagnostic, tratament.

Caracteristicile sindromului Asperger se suprapun în mare parte peste cele ale unui autism înalt funcțional:

  • Afectare calitativă a abilităților de socializare, empatizare
  • Afectarea calității comunicării
  • Afectarea sferei de interese, care sunt limitate, restricționate, repetitive
  • Limbajul și dezvoltarea cognitivă (a inteligenței) sunt normale

Denumirea sa ca și entitate separată este controversată, fiind evidente caracteristicile comune cu alte tulburări din spectrul autismului. De aceea, cea mai nouă ediție a clasificării tulburărilor mintale din SUA (DMS-5) a eliminat sindromul Asperger ca și diagnostic separat. Acesta rămâne în continuare în uz curent în Europa și țările care utilizează sistemul de clasificare și codificare ICD-10.

Cauze

Așa cum este cazul și cu celelalte tulburări din spectrul autist, cauzele sindromului Asperger sunt incomplet înțelese. Din studiile realizate pe familii, gemeni, copii adoptați, este evidentă o implicare a factorilor genetici, existând mai multe gene suspicionate că ar interveni în traiectoria dezvoltării cerebrale atipice. Cu toate acestea, nu există încă rezultate concrete, care ar însemna detecția foarte precoce (de exemplu, în uter). În plus, interacțiunea genă-mediu este un factor important, fiind observat că șansele de a fi diagnosticați cu autism cresc dacă au existat:

  • Naștere prematură
  • Greutate mică la naștere
  • Vârstă înaintată a părinților la concepție (mai ales peste 40 de ani)
  • Distanță de sub 1 an între sarcini

Descriere clinică

Ca și alte tulburări din spectrul autist, sindromul Asperger se caracterizează prin:

  • Afectarea socializării
  • Afectarea comunicării
  • Restrângerea sferei de interese, afectare senzorială

Socializarea în sindromul Asperger este descrisă ca fiind prezentă, activă, dar atipică. Spre diferență de alte forme ale autismului, persoanele cu sindrom Asperger sunt deseori interesați de alte persoane, inițiază contactul social, dar îl fac într-o manieră nepotrivită, unilaterală. Aceștia nu înțeleg implicit regulile socializării, au un limbaj non-verbal sărac (contact vizual, mimică, gestică) și au dificultăți datorate lipsei de înțelegere a stării emoționale a interlocutorului. Conversația poate fi centrată pe subiectul propriu de interes, fără a remarca semnalele de dezinteres ale interlocutorului.

Spre diferență de alte tulburări de spectru autist, în sindromul Asperger, limbajul se dezvoltă normal cantitativ și ca structură gramaticală. Cu toate acestea, utilizarea sa poate fi atipică, cu funcționalitate redusă. Pot apărea ecolalia (repetarea ultimelor cuvinte ale interlocutorului), particularități privind ritmul, tonul și prozodia. În ceea ce privește înțelegerea limbajului, persoanele cu Asperger au deseori dififcultăți în sesizarea nuanțelor în conversație, sensurilor duble, metaforelor, proverbelor. Folosirea umoristică a limbajului, deoarece implică nuanțe și sensuri duble, este și ea o arie problematică. De aceea, copiii cu Asperger pot deveni ținta glumelor și ironiilor din partea altor copii, fără să sesizeze ironia sau sarcasmul. Vorbirea lor este deseori pragmatică, concretă, iar când sunt utilizate elemente simbolice sau imaginative, acestea nu sunt universal înțelese.

Activitățile persoanelor cu această dezvoltare atipică pot fi restrânse și repetitive, iar modificarea rutinelor este foarte deranjantă.  Pe măsură ce avansează în vârstă, copiii cu Asperger pot deveni interesați de anumite subiecte în detaliu, fără a îndeplini neapărat un rol funcțional de cunoaștere (de exemplu, să memoreze șiruri de numere, fără a învăța alte operații matematice formale; să memoreze toate reședințele de județ, anumite trasee sau distanțe, etc). Cel mai frecvent, interesele sunt pragmatice, cu dificultăți în a înțelege ficțiunea.

Stereotipiile (activități repetitive nefuncționale) sunt frecvente la copiii cu Asperger, mai ales la vârste mici. Acestea pot fi motorii (flutural din mâini), incluzând obiecte (închis/ deschis ușa, lumina, robinetul), aliniatul obiectelor și pe măsură ce înaintează în vârstă, pot semăna mai mult cu ritualuri complexe.

Sindromul Asperger este caracterizat de un nivel intelectual normal sau chiar peste medie. Există și alte părți pozitive: memoria este deseori foarte bine dezvoltată, ca și abilitățile de percepție vizuală.

Diagnostic și comorbidități

Diagnosticul de sindrom Asperger se realizează în cabinetul de psihiatrie pediatrică. Punctele forte ale copiilor cu această tulburare – limbajul bine dezvoltat, intelectul normal, memoria foarte bună pot întârzia diagnosticul și până la vârsta adolescenței sau acesta poate trece neobservat, în ciuda dificultăților de socializare și relaționare. Tocmai din acest motiv, un diagnostic de certitudine poate necesita mai multe evaluări psihiatrice și se pot solicita și evaluări psihologice, logopedice, relatări din partea altor observatori (de ex. personal școlar, familia extinsă, etc).

Persoanele cu tulburări de spectru autist au deseori alte tulburări din sfera neuro-psihiatrică, cele mai frecvente fiind:

Tratament

Tratamentul în sindromul Asperger este țintit pe nevoile și punctele forte ale fiecărui copil/ adult în parte. Principala linie de tratament este psihoterapia. La vârste mici, terapia de tip ABA este recomandată, cu un plan individualizat, adaptat, centrat pe achizițiile necesare socializării și jocului: limbaj non-verbal, utilizarea funcțională a limbajului, înțelegerea emoțiilor interlocutorului, etc. Mai târziu, terapia de tip cognitiv-comportamental poate fi cea de ajutor. Fiind vorba despre o dezvoltare atipică a creierului cu impact asupra socializării, comunicării și activității, nu vorbim despre vindecare, ci despre recuperare și adaptare la solicitările vieții cotidiene.

Comorbiditățile beneficiază de diagnostic și tratament specific, în funcție de impactul pe care îl au asupra funcționării. Este important ca părinții să mențină relația cu psihiatrul de copii și monitorizarea să se realizeze periodic. Din cauza dificultăților de comunicare și empatizare ale copilului, poate fi greu pentru părinți să observe un episod depresiv sau o anxietate cu impact mare asupra stării de bine a copilului.

Persoanele cu sindrom Asperger pot duce vieți pline și satisfăcătoare, mai ales dacă beneficiază de susținere timpurie și în perioadele cele mai dificile (de exemplu, adolescența). Este neclar dacă Asperger este un subtip specific de autism sau același lucru cu autismul înalt funcțional, dar aș îndemna părinții să nu se gândească foarte mult la diagnosticul propriu-zis. Esențial este să vă concentrați pe resursele copilului și cum le putem stimula și în același timp, care sunt domeniile în care are nevoie de ajutor și cum îl puteți obține.

Ted talk - My Inner Life with Asperger's | Alix Generous

Surse bibliografice:

  1. Rutter’s Child and Adolescent Psychiatry, 6th Edition
  2. Asperger syndrome - Marc R. Woodbury-Smith Fred R. Volkmar, Eur Child Adolesc Psychiatry 18:2–11 (2009)
  3. FI Tarazi și colab - Asperger’s syndrome: diagnosis, comorbidity and therapy, Expert Rev. Neurother. 15(3), (2015)
#autism #dezvoltare