Evenimentele înspăimântătoare pot avea un impact profund asupra dezvoltării emoționale și psihologice a celor mici. Atunci când un copil trece printr-un eveniment extrem de stresant – fie că este vorba despre un accident, pierderea unei persoane dragi, abuz sau violență – este posibil ca efectele acestei experiențe să nu dispară odată cu trecerea timpului. În unele cazuri, copilul poate dezvolta Tulburarea de Stres Posttraumatic (PTSD), o afecțiune care afectează atât viața de zi cu zi, cât și relațiile sale cu cei din jur.

Dacă observați schimbări semnificative în comportamentul copilului după un eveniment potențial traumatic, este important să înțelegeți ce se întâmplă și cum îl puteți sprijini în acest proces de vindecare.

Ce este PTSD la copii?

PTSD este o tulburare emoțională, cognitivă și comportamentală, care apare ca răspuns la un eveniment traumatic și afectează capacitatea copilului de a procesa și de a depăși experiența respectivă. Spre deosebire de fricile obișnuite sau de stresul normal, PTSD generează reacții intense și persistente, chiar și în absența unui pericol real.

Această tulburare poate afecta copiii de orice vârstă, inclusiv pe cei foarte mici, iar simptomele se pot manifesta diferit față de adulți. De aceea, este esențial să fiți atenți la semnalele pe care copilul le transmite, mai ales dacă a trecut printr-un eveniment traumatic.

Circa 5% dintre adulți sunt estimați că vor suferi de PTSD la nivel mondial, pe durata vieții, un număr mai mare dintre aceștia fiind femei. Estimările sunt mai dificile în ceea ce privește copiii, posibil în jur de 1%, dar este la fel de posibil ca numărul real să fie considerabil mai mare. În zonele afectate de război, prevalența pentru toate vârstele este mai mare (atunci când există acces la diagnostic). Adulții relatează relativ frecvent expunerea la evenimente potențial psihotraumatizante, dar majoritatea nu fac PTSD. Excepția o constituie trauma sexuală, un studiu aratând simptomatologie prezentă la 75% dintre persoanele expuse, această proporție scăzând la cca 40% după 1 an. Datele sunt foarte limitate în ceea ce privește copiii și abuzul de această natură. 

Semne și simptome ale PTSD la copii

Simptomele PTSD variază de la un copil la altul, însă cele mai frecvente conform manualelor de diagnostic în vigoare (DSM 5, ICD-11) includ:

  • Reexperimentarea traumei – copilul poate avea coșmaruri frecvente, amintiri invazive sau chiar reacții fizice intense (bătăi accelerate ale inimii, transpirație) atunci când ceva îi amintește de evenimentul traumatic.

  • Evitarea anumitor situații – poate refuza să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat, evitând locuri, persoane sau activități care îi aduc aminte de traumă.

  • Hiperactivare emoțională, fiziologică – manifestată prin dificultăți de concentrare, reacții exagerate la stimuli obișnuiți (ex tresare frecvent), insomnie sau un sentiment constant de pericol.

  • Schimbări de dispoziție și comportament – poate deveni mai iritabil, trist, anxios sau retras. Uneori, copiii dezvoltă și sentimente de vinovăție sau rușine, chiar dacă nu au avut niciun control asupra evenimentului.

  • Regres în comportament - la copiii mai mici, PTSD poate duce la revenirea unor comportamente mai specifice vârstei timpurii, precum udarea patului sau căutarea excesivă a siguranței în brațele părinților.

Dacă aceste simptome persistă mai mult de o lună și afectează viața de zi cu zi a copilului, pot fi îndeplinite criteriile pentru un diagnostic de PTSD și este recomandat să cereți ajutorul unui specialist.

Cauzele PTSD la copii

Expunerea la o situație periculoasă sau înspăimântătoare nu este o cauză în sine pentru a dezvolta ulterior PTSD, deși desigur că simptomele apar fără. Observația că nu toți copiii expuși la o situație identică (ex. dezastre naturale) au mai târziu PTSD a dus la căutarea și a altor factori de risc care cresc șsansele ca cineva să dezvolte tulburarea. 

Factori biologici și genetici

  • Predispoziție genetică – un istoric familial de anxietate, depresie sau PTSD poate crește riscul.

  • Diferențe în structura și funcționarea creierului – modificări în hipocamp, amigdală și nivelurile hormonilor de stres pot influența reacția la traumă.

Factori psihologici și de personalitate

  • Nivel scăzut de reziliență emoțională – dificultăți în gestionarea emoțiilor cresc vulnerabilitatea la PTSD.

  • Stil de atașament nesigur – lipsa unei relații stabile cu părinții sau îngrijitorii afectează procesarea traumei.

  • Expunere anterioară la stres cronic – traumele repetate pot amplifica răspunsul la stres.

Factori de mediu și sociali

  • Lipsa sprijinului emoțional – absența suportului din partea familiei și a unui mediu sigur poate agrava simptomele.

  • Expunerea la stres constant – violența domestică, neglijența sau condițiile instabile de viață pot crește vulnerabilitatea.

Factori declanșatori

  • Abuz fizic, emoțional sau sexual

  • Accidente grave sau intervenții medicale traumatizante

  • Pierderea unei persoane dragi

  • Separarea bruscă de familie

  • Dezastre naturale sau violență extremă

Combinarea acestor factori influențează severitatea și durata PTSD la copii.

Tratament

Tratamentul PTSD la copiii include întotdeauna componenta psihoterapeutică și uneori, este necesară și intervenția medicamentoasă. La copii, orice formă de psihoterapie este adaptată vârstei și se folosesc tehnici adecvate (ex. joc, jucării, păpuși, desen). Familia este și  ea întotdeauna implicată și consiliată pentru a oferi sprijinul adecvat copilului sau adolescentului în acest proces de vindecare. Terapia cognitiv-comportamentală focalizată pe traumă (TF-CBT) este prima linie de tratament pentru tinerii cu PTSD. TF-CBT ajută copiii și adolescenții să proceseze și să înțeleagă experiențele traumatice, reducând simptomele asociate. ​Terapia prin desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare (EMDR) implică reamintirea experiențelor traumatice în timp ce pacientul urmărește mișcările ritmice ale terapeutului, facilitând în teorie procesarea și integrarea amintirilor traumatice. Deși sunt studi care susțin eficiența EMDR și la copii și adolescenți, dovezile nu sunt suficiente pentru a fi recomandată la scală largă în ghidurile internaționale de tratament la această categorie de vârstă. 

Medicația se utilizează atunci când psihoterapia și intervențiile în mediul familial nu sunt suficiente sau simptomatologia este din start foarte severă (ex risc suicidar). În general, se utilizează medicație antidepresivă și pe termen scurt, pot fi folosite și benzodiazepine. 

Cum îi puteți ajuta pe cei mici?

Sprijinul emoțional, răbdarea și înțelegerea sunt fundamentale pentru a vă ajuta copilul să depășească trauma. 

  •  Asigurați un mediu sigur și predictibil – Copiii care suferă de PTSD au nevoie de stabilitate și de rutine clare care să le ofere un sentiment de siguranță.
  •  Încurajați comunicarea – Lăsați copilul să vorbească despre ceea ce simte, fără a-l forța să povestească detaliile traumei. Arătați-i că sunteți alături de el și că sentimentele sale sunt normale.
  • Fiți atenți la semnalele emoționale – Unii copii nu vor exprima direct ce îi deranjează, ci vor manifesta simptome prin comportament. Observați schimbările și oferiți sprijinul necesar.
  •  Ajutați-l să-și exprime emoțiile prin activități creative – Desenul, scrisul, jocul simbolic sau muzica pot fi modalități eficiente prin care copilul își poate elibera emoțiile.
  • Apelați la un specialist - pentru a beneficia de consult de specialitate și recomandări individualizate

Când este necesar ajutorul specializat?

Oricând observați schimări semnificative de comportament care durează mai mult de două săptămâni-o lună, este important să căutați sprijin profesionist. Intervenția timpurie poate face o mare diferență în recuperarea copilului și în prevenirea unor probleme emoționale pe termen lung.

Concluzie

PTSD nu este doar o tulburare care afectează adulții – copiii pot fi profund marcați de evenimente traumatice, iar efectele pot persista mult timp după ce pericolul a trecut. Ca părinți, este esențial să fiți atenți la semnele de suferință ale copilului dumneavoastră și să îi oferiți sprijinul necesar. Cu înțelegere, răbdare și ajutor specializat, cel mic poate învăța să își gestioneze emoțiile și să își recâștige echilibrul emoțional.

Dacă aveți întrebări sau îngrijorări, nu ezitați să programați un consult de specialitate.

Bibliografie:

IACAPAP texbook https://iacapap.org/resources/e-textbook.html

Rutter's Child and Adolescent Psychiatry

#ptsd #anxietate #depresie #emotii #copii